RSS

Primul bilanţ

02 Feb

Vroiam sa fac un bilant la sfarsitul sezonului de vanzare insa mi se pare ca se vor aduna prea multe si unele lucruri mai marunte nu mi le voi mai aminti si ar fi pacat pentru ca a fost o zi care nu poate fi uitata.In primul rand a fost prima noastra zi cand ne-am aventurat in lumea ,prajiturilor,in lumea afacerilor.

 La inceput de drum

DSC06120

Sa o luam cu inceputul.I-am explicat ca noi vom fi banca(plicul nostru e banca) si trebuie sa avem cativa dolari in banca deoarece s-ar putea sa trebuiasca sa dam rest.Asadar am reusit sa adunam 28$ ,bancnote diferite si le-am pus in plic.I-am mai zis ca in momentul in care facem destui bani ne putem lua fiecare banii inapoi din „banca”.

Cercetasa noastra (Girl Scout-sau sa ii spunem exploratoare?) s-a imbracat adecvat vremii de afara (de aproximativ -19 grade C) si si-a incarcat cele 13 cutii norocoase in saniuta.Ne-am dus pe la vecini.Am vrut sa incepem din capatul strazii, dar asa cum de multe ori vorba de acasa nu se potriveste cu cea din targ, am inceput cu vecinii de langa noi, care dadeau zapada din curte si ne-au invitat, ei pe noi, sa isi cumpere prajituri.Tia a fost foarte incantata de prima ei vanzare:3 cutii.A fost mai putin incantata insa de primul ei cec.Si iata asa a aparut oportunitatea de a-i spune ca oamenii pot plati si sub aceasta forma iar cel care primeste cec-ul poate scoate banii de la banca.Doua case fara vecini acasa,la a treia casa am avut ocazia sa ii cunoastem pe noii vecini, care s-au mutat in acea casa doar la inceputul acestui an.Au un baiat si sunt oameni prietenosi.Vanzare :2 cutii, bani potriviti.Tia i-a numarat si i-a pus in plic.Urmatoarea casa, casa plina (lumea se pregateste de Super Bowl).Doamna casei comanda 6 cutii(deoarece inventarul nostru de 13 cutii nu mai avea a prajiturile dorite de ea) pe care trebuie sa le distribuim maine. Un alt domn cumpara 2 cutii si ne da 20 de dolari;trebuie sa dam rest de la 8 dolari.Impreuna socotim restul si apoi o las sa numere ea banii.S-a descurcat de minune.Apoi ne-am dus in capatul opus al strazii.Deja dadeam semne bune de inghet si disconfort asa ca ne-am grabit, dar ceilalti vecini pareau a nu fi acasa(unul locuieste in vale si din cauza frigului am tras cu ochiul dupa masina,n-am vazut-o si ne-am intors-mi-a fost teama ca fetelor le-ar lua prea mult timp sa urce dealul si deja ne era foarte frig,asa ca ne-am grabit acasa.Ne-am incalzit si am purces la partea a doua.

Am luat masina de data asta.Ne-am dus la un unchi de-al fetelor care nu era acasa apoi am mai comandat cateva cutii ca sa mergem si prin alte vecinatati.Intre timp am reusit sa vindem toate cutiile si am ajuns la „depozit”doar in timp.De data asta am luat 27 cutii (am pastrat 6 pentru vecina noastra iar restul am incercat sa le vindem in drum spre casa).La o casa am dat peste un domn foarte amabil care mi-a aprins un beculet.Chiar si dupa atatia ani de „culture shock”, uneori tot mi se pare ciudat ca unii oameni pot fi prea amabili.Domnul acesta era fara sotie si avea grija de mama lui care era mai in varsta si probabil mobilizata la pat.

In fata unei case un cuplu se pregatea de plecare.I-am deschis Tiei usa si am lasat-o pe ea sa intrebe daca doreau prajituri insa ei ne-au intrebat mai repede daca avem nevoie de ajutor.Cand au vazut uniforma Tiei au stiut despre ce e vorba si au venit repede sa cumpere prajituri.In timpul tranzactiei am aflat ca domunul fusese profesorul de istorie al sotului meu si ca fata lor este si ea suplinitoare la scoala si de multe ori suplineste si la clasele fetelor mele.Ce mica e lumea!!!Am mai oprit in cateva locuri si am ramas doar cu 5 cutii,ne-am grabit acasa ca deja fetele intrau in stadiul de plictiseala (mai ales copilotul Khloe).

Cred ca pentru cateva ore petrecute in campul muncii am reusit sa ne indeplinim mai mult decat ne-am propus.Si cu siguranta au fost destule de mentionat.Ceea ce am uitat sa mentionez eu e ca am primit laude in privinta faptului ca o las pe Tia sa isi puna creierul la contributie si ca o las sa isi faca datoria.Sigur, eu tin evidenta persoanelor si a cutiilor,mi se pare ca e prea mult pentru un copil de clasa intai dar are si ea partea ei de munca.Sunt tare mandra de cercetasa mea.Nu s-a plans decat de frig si de momentele plictisitoare sau cele demoralizatoare.Dar a invatat ca banii se obtin prin munca si ca nu toti oamenii vor/cumpara prajituri.A pus in practica ceea ce mai stia si la sfarsit s-a simtit bine si multumita de munca ei!

  Aici se vor alinia noile distinctii

DSC06118

Numai bine si spor in toate!

 

 

Etichete: , , , , , ,

5 responses to “Primul bilanţ

  1. Raluca

    2 Februarie 2013 at 11:49 PM

    Well done, Tia! I am so proud of you!

     
  2. pitici, dar voinici

    3 Februarie 2013 at 12:31 AM

    si uite asa invata sa se descurce si sa isi stabileasca strategii de marketingi si de vanzare😉
    data viitoare sa faca si cercetare in ceea ce priveste mimica oamenilor care deschid usa😉
    cu asa mama,cred si eu ca fetita invata repede
    Khloe nu e inca cercetasa? parca imi aduc aminte ca este si ea sau doar cele mari pot merge sa vanda prajituri?

     
    • Adela

      3 Februarie 2013 at 8:11 AM

      Khloe doar la anul va fi daca vrea.Anul asta experimenteaza cu noi.As lasa-o acasa dar sotul lucreaza asa ca tre sa vina cu noi!

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: