RSS

Albastru, galben , rosu sau reciclam pe culori

16 Iul
Iata ca dupa o lunga pauza reusim sa dam si noi un semn de viata.Dupa toate calatoriile si aventurile din aceasta lunga vacanta in Romania, iata ca reusesc sa scriu catea impresii.Tare mi-am dorit sa fi avut timp ca dupa fiecare calatorie sa fac acest lucru insa nu este timp (probabil ca si aceasta postare imi va lua mai mult de o zi sa o termin).
Si tare as fi vrut sa va povestesc de cat de frumos si minunat e in Romania ( si chiar e-in unele privinte) insa sunt lucruri care m-au incantat atat de mult si apoi aceleasi lucruri m-au dezamagit profund.Totul pare atat de frumos si in spatele acestor lucruri care ar trebui sa ne faca mai constienti de ceea ce ne inconjoara, ne arunca in mizerie.Nici nu va spun care este prima mea amintire din Romania ( ca e urata dar va dezvalui una care mi-a dat speranta ca si aici oamenii iau atitudine si ca se poate).A doua insa e cea care mi-a dat sperante ( pe langa altele) :tomberoanele acelea frumos colorate in care se poate recicla.Pe sortimente:sticla, hartie, plastic\metal.Si mare mi-a fost bucuria cand le-am zarit in aeroport, pe plaja si minune mare, la 50 m de poarta noastra.Si repede am pus si eu o bulinuta pentru cei care nu doar ca au facut asa ceva dar s-au si gandit sa le puna in functiune.
Cand s-a intors sotul meu acasa(in America), in aeroport am servit o cafea si paharul acela de plastic l-am dus la tomberonul cu plastice…am ramas un pic confuza , pe fund fiind alte pahare si cateva alte maruntisuri care nu apartineau plasticelor.Si-am zis ca asta e, s-au incurcat un pic itele.
La mare, ma duc sa arunc la gunoi , niste gunoi (am mancat porumb si am vrut sa arunc cocenii) insa langa tomberoanele colorate nu era si unul pentru gunoi, asa ca toate tomberoanele erau pline cu gunoi.
Si mi-am zis: „Acasa e altfel !Alea sunt mai mari si incapatoare si lumea isi pune resturile reciclabile in ele!” Si m-am dus si eu acolo cu o cutie plina de cursuri si reviste ( am facut curat printre lucrurile ramase neatinse de cand am plecat).Tomberonul plin ochi si cred ca era plin cu mult timp in urma,probabil de cand veniseram noi acasa, mai precis de 2 saptamani.Insa asta n-am aflat-o decat mai tarziu.Am asteptat cu nerabdare ziua in care se ridica deseurile si dupa inca alte 2 saptamani, au venit niste muncitori care le-au ridicat, le-au scuturat bine, le-au si batut ca toata mizeria era lipita in tomberon si cu chiu cu vai s-au golit.
Insa aventura reciclarii nu s-a oprit aici. M-a vazut bunica ducand cutia la tomberon (am fost tentata sa o las langa tomberon) si mi-a zis ca am gresit tomberonul, ca avem si noi unul verde in gradina si sa arunc tot acolo ca tot acolo merg.O inteleg pe bunica, nu intelege ea prea bine cum sta treaba cu reciclarea, dar pe astia mici la scoala nu ar strica sa ii invete cineva.Ca de acolo porneste tot, de la ala micu`.Apoi vine tata si zice: „E, lasa ca ti le reciclez eu!Uite-aici le bagam in cuptor si facem focu` cu ele!” Si sincer, sunt mai bine in cuptor decat sa le ia vantul dintr-o cutie lasata langa tomberon( ca a mai luat vantul si multe alte lucruri si e plina valea de langa tomberon de ele).
Nu am facut poze ca m-a intristat foarte tare tot acest fenomen si daca ati avut rabdare sa cititi pana aici si fara sa ma injurati ca am scris aceasta postare va multumesc si daca m-ati injurat si nu ati renuntat sa terminati tot va multumesc si va multumesc pentru ca poate cumva cineva observa aceste lucruri si incearca sa faca ceva.Ce? Nu stiu? Poate le tine o lectie copiilor de clasa intai si la zice cat de important e sa respectam regulile, nu doar cele cu privinta la reciclare ci regulile care ne sunt impuse de viata si societate,l nu ca sa ne ingradeasca libertatea ci pentru a ne uita in jur si sa stim ca am facut ceva bun cand in loc sa aruncam hartia de la inghetata pe jos, o tinem pana gasim cosul de gunoi.Probabil ca va fi plimbata bine aceasta hartie, ca in unele locuri e greu de gasit un cos de gunoi insa va asigur ca nu lipsesc cu desavarsire.
Am scris aceasta postare nu pentru a aduce Romania intr-o lumina proasta!Nu! M-a suparat foarte tare faptul ca uite, se face, se incearca, oamenii se deschid la minte si vor sa faca ceva insa sunt altii care vin din urma si nu dau doi bani pe ceva ce ar putea sa ne avantajeze pe toti.Acest lucru m-a suparat mai mult decat nesimtirea unor adulti de a nu respecta dreptul la curatenie al turistilor de pe plaja ( oamenii isi desfaceau pachetul de tigari si celofanul era lasat sa zboare in vant, fara nicio jena),sau violenta unor naroade care isi abuzau copiii fara nicio jena in vazul tuturor, nesimtirea celor de la volan si indiferenta politistilor etc, etc.
Avem o tara frumoasa dar nu stim cum sa o pretuim.Avem oameni minunati dar nu stim cum sa ii tratam.Avem tot ce ne trebuie si din unele prea mult dar cu siguranta nu e de vina guvernul pentru toate necazurile noastre, noi suntem cei care putem schimba ceva.Cum? Sigur nu prin ceva magic- cum v-ar raspunde fetele mele, ci asa incet-incet cu pasi mici dar siguri, cu scolareii si cu scolaritele noastre si cu cativa oameni cu rabdare mare!Tot ce trebuie sa facem e sa vrem si sa nu dam vina pe altii!
Spor in toate !!
 
 
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: